Īmbucătura mare să-nghiți
Și vorba mare să nu o zici.
Deși
Īmbucătura cea mare
Se īnghite cu-necare.
Căci
Vorbele celor mari sīnt ca smochinele de dulci,
Iar vorbele celor mici ca niște nuci.
Zice un īnțelept:
Sau taci, sau zi ceva mai bun decīt tăcerea !
Și
Dacă vrei să trăiești liniștit, să nu vezi, să n-auzi, să taci
Vorba-și are și ea vremea ei,
Iar nu să o trīntești cīnd vei.
După proverbul turcesc:
Sioileiesem sioz olur, sioilemeiesem aert olur.
Adică:
De voi zice, vorbă să face, de nu voi zice, venin să face.
Și cum zice romīnul:
Limba vacii este lungă,
dar la coada-și tot n-ajungă.
Și iarăși,
Sarea-i bună la hiertură,
Īnsă nu peste măsură.
Că
Unde este vorbă multă,
Acolo e treabă scurtă
Totdauna
Cine are limbuția,
E mai rea decīt beția.
Unul ca acela
Parcă se pune la cioarbă
Una-ntr-altă tot să soarbă,
Astfel nu-ți dă pas de vorbă.
Pīnă-și găsește să-i zică:
Stăi, că nu ț-e gura chioară,
Ține rīndul ca la moară,
Aici la rīșniță nu e,
Care cīnd o vrea să puie.
Limbutul
N-are cine să-l asculte
Și el apune,-ndrugă multe.
Și
Silă de vorbă īși face,
Tot să troncănească-i place.
Parcă
A mīncat picioare de găină
Ș-īl tot rīcīie la inimă.
De aceea
Săracul n-are nici haină
Nici la inimă vro taină.
Totdauna
Vorbele cele ferite
Īn piaț ș-īn moară-s vorbite.