» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Păducelul şi iedera


    Era odată ca niciodată un fecior frumos şi voinic şi o fată mai mīndră decīt cea mai frumoasă floare... Şi se iubeau ei cu iubire curată şi aşteptau cu mult neastīmpăr vremea ca să se poată cununa.
    Soarele de multe ori sta īn loc de se uita la ea, căci frumuseţea ei īi oprea mersul iar luna cīnd o vedea cu alesul ei ţinīndu-se de subsuori, se ascundea după vreun nor, să nu o vadă; căci era mīnioasă pe ea, de ce era atīt de frumoasă. Stelele īncă erau cu părere de rău, căci şi decīt ele era mai frumoasă.
    Fiul Ciumei, din capătul lumii, o văzu odată şi era p-aci să-şi piardă mintea pentru ea.
    De cum o văzu, nu mai avu nici ziuă, nici noapte, īntr-una şuşcăia şi suspina.
    - Ce e cu tine,  fiul meu - īl īntreba mă-sa - că  pieri văzīndu-te cu ochii ?
    - M-am īndrăgostit īn Mīndra Lumii - zise el - şi fiindcă ea are drăguţ mai frumos de cum sīnt eu, nu o voi căpăta de soţie.
    - N-avea frică, fiul meu, pīnă mă vezi şi mă ştii īn viaţă, ci te gată să mergem să peţim.
    Să dusără.
    Fata spăla haine īn valea care curgea prin mijlocul satului. Ciuma stătu cu ea de vorbă şi-i spuse să se grăbească acasă, că ea a venit să o peţească pentru fiul ei.
    - Mătuşe - zise fata - eu mi-am ales pe cel mai voinic tīnăr din lume, cu care īn scurtă vreme mă voi cununa.
    - Ţi-am spus, mamă, că nu va fi a mea - zise feciorul Ciumei care de supărare căzu la picioarele fetei şi muri.
    Colera, sora Ciumei, auzind că soru-sa s-a dus cu fiul īn peţite, s-a luat pe urma ei şi chiar atunci o ajunse, cīnd fiul ei muri. Ciuma plīngea şi blăstăma dar de supărată ce era după fiul ei, atīt de tare slăbise, īncīt nici un rău nu-i putu face fetei.
    Īntr-aceste, alesul fetei veni la ea, avīnd să-i spună ceva.
    Colera, cum īl văzu, suflă şi la el īn ochi şi la fată şi īndată muriră amīndoi.
    Īncă din acea zi īi īngropară pe amīndoi īntr-o groapă.
    Īn cealaltă zi, din mormīntul lor a răsărit un păducel şi o iederă. Iedera se īncolăcea pe līngă păducel, iar el, cu crengile lui o strīngea către sine, să nu o poată desprinde nime.
    De atunci sīnt īn lume păducei şi iedere.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2024 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.