Dumnezeu, după ce a făcut pămîntul, a trimis sămănători să are şi să semene. Le-a dat grîu, sacară, ovăz, în fine de toata săminţurele cele bune. Dumnezeu a vrut ca grîul şi toate pînele să fie curate, preacurate, să nu fie nici o buruiană într-însele; şi le-a spus la sămănători:
    - Voi dacă veţi ara şi sămăna, să nu cumva să vă culcaţi şi să dormiţi ! 
    Dar ei n-au ascultat ce le-a spus Dumnezeu şi s-au culcat şi-au adormit.
    Atunci „Detuna-l-ar” a venit ş-a aruncat prin sămănături săminţuri de-a lui: măzeriche, neghină, oset. Cînd s-au trezit ei, văd că au răsărit printre grîu toate buruienile. S-apucă să le plivească dar iată vine Dumnezeu:
    - Ce-aţi făcut - zice Dumnezeu - aşa-i că n-aţi ascultat ce v-am spus şi „Detuna-l-ar” a sămănat şi buruienile lui ? Lăsaţi, nu mai pliviţi, căci cu cele rele scoateţi şi cele bune; lăsaţi de acuma aşa. Eu - zice Dumnezeu - de aceea v-am spus să nu dormiţi, că am vrut să samăn, să crească pînile curate, pentru ca şi oamenii să fie curaţi dar de-amu nu să mai poate să fie curaţi, vor fi amestecaţi.
    Şi de aceea unii oameni sînt aşa buni ca grîul iar alţii au firea rea ca neghina. Că oamenii au răsărit din pămînt, odată cu grîul, cînd a sămănat Dumnezeu. Pe semne acei ce au sămăanat, erau sfinţi trimişi de Dumnezeu.