La īnceput, Dumnezeu a pus pe fiecare dobitoc acolo unde-i venea bine. Aşa pe mīţă a pus-o īn casă iar pe cīine afară.
Cīinele, care păzea afară, se īnvoi cu mīţa să mai şază şi cīinele īn casă. Făcură zapis īn faţa lui Dumnezeu şi dete zapisu īn mīna mīţei.
Mīţa, şireată cum este, se gīndi că la ce să mai iese ea afară. Odată, cīinele tot aşteptīnd să iese mīţa afară, plecă s-o caute şi īntīlnind-o prin obor, īi ceru zapisu, dar mīţa:
- L-am ars ! şi ţīşt pe stīlpu porţii īn sus.
Şi d-aia goneşte cīinele pe mīţă, să-i dea zapisu.
