» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Povestea lui Lupu - ciobanu


    Povestea spune că au fost odată doi ciobani, prinşi tovarăşi la pagubă şi la dobīndă. Pe unul īl chema Sfīntul Petru, om bun la inimă, care dădea miei de pomană şi căruia pentru aceasta, Dumnezeu īi purta de grijă peste tot locul. Pe celalt mocan īl chema Lupu, om cīnos, pismăreţ; īi părea rău de binele care-l vedea īn tīrla altuia.
    Pe unde călca Lupu, pe unde punea mīna Lupu, nu se putea să nu iasă ceva rău.
    - Ei - īşi zicea Sfīntul Petru; dacă-s tovarăş, tovarăş să fiu; ce-i vinovat bietul Lupu, dacă nu-i merge treaba bine !
    Aşa era de asta, dar vedeţi dumneavoastră, de la o vreme, Lupu īncepe s-o-ntoarcă pe vicleşug; nici mai mult, nici mai puţin, īncepe īntr-o bună dimineaţă, să fure din oile tovarăşului său.
    - Ei - īşi zice Sfīntul Petru - se vede c-au pierit oile undeva; le-o fi mīncat vreo jiganie !
    Azi aşa, mīni tot pe-acea urmă, pīnă-ntr-o zi, cīnd Sfīntul Petru pune mīna pe Lupu. Cum l-a prins, a īnceput Sfīntul Petru să-l ia la descusut.
    - Măi Lupule, să ştii că tu-mi mănīnci şi-mi īndoseşti din oi de-o bucată de vreme, că altul n-are cine fi. Să-mi scoţi oile că de nu, am să mă duc să mă plīng cui m-oi pricepe şi eu !
    Lupul era prins cu mīţa-n sac, dar năravurile se ştie, se ţin de om ca scaiul de cīne. Hoţ ca să spuie adevărat, ferit-a Sfīntul ! Lupul īncepe a se jura īn tot chipul, că el nu ştie ce-a fost mai īnainte.
    - Acu de, m-a īmpins păcatul şi-am cercat să dosesc oile aistea dar de cele de pīnă acum, nu ştiu. Să-mi sară ochii din cap, dacă ştiu eu ceva.
    - Atunci, dacă nu ştii tu, ştiu eu; unul din doi trebuie să ştie !
    - Ba cine-a şti - porneşte din nou Lupu, ca să se afurisească - să fie aşa şi pe dincolo, să se facă īn clipa asta cīne-n patru labe.
    Şi Sfīntul Petru deodată a blagoslovit şi-a zis:
    - Amin !
    Şi Lupu - ciobanul, tovarăşul Sfīntului Petru, s-a prefăcut pe dată īn cīne, adică la īnfăţişare era cīne, şi la apucături, cu apucăturile pe care le avea mai īnainte. Lumea-i zice lup.
    - Ho, ho, tiu-ho ! a īnceput să-i strige Sfīntul Petru şi lupul a-nfundat īn grabă cele bălării, ca să scape de mīnia tovarăşului său.
    Īn fuga şi-n spaima lui, s-a pocnit cu capul de-un copac; atunci şi-a scrīntit gītul şi de-atunci a rămas cu gītul ţeapăn şi pīnă-n ziua de astăzi.
    De-atunci este lupul şi de-atunci a rămas el cu racilă īn suflet pentru turma lui de oi, īncăpută pe mīnă străină. De-atunci īntotdeauna īşi caută oile. Cīteodată vine furiş pe la turme şi cearcă oile. Dacă dă de oaie străină, o īnhaţă cu gura, o hutucheşte odată de pămīnt şi moartă o lasă.
    După ce omoară cīte poate şi vrea, mănīncă una şi după asta se duce īntr-altă parte !


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2024 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.