Nici o floare nu ascunde în potirul ei mai multă miere ca trifoiul roşu şi totuşi albina nu-l vizitează niciodată.
    Ea nu poate ajunge cu trompa ei cea mică pînă la fund, aşa că dulcele suc al trifoiului nu o desfată.
    Se crede însă că înainte vreme nu era aşa şi că numai albina singură e vinovată că au ajuns lucrurile astfel.
    Tocmai în cel mai prielnic timp pentru adunarea nectarului din flori, se întîmplă odată ca vremea să fie aşa de rea, încît albinele nu putură să părăsească stupul opt zile de-a rîndul.
    A noua zi, cînd se schimbă vremea, căzu într-o duminică.
    Nemaiputînd aştepta, albina nu voi să ţină seama de aceasta şi zbură ziulica întreagă, culegînd miere.
    Dumnezeu, supărat că albina nesocotise duminica, glăsuieşte astfel către ea.
    - Drept pedeapsă că n-ai respectat odihna sfintei duminici, voiesc ca să-ţi rămîie închis pe veci, potirul florii ce poartă cea mai multă miere.
    Şi din ziua aceea, potirul trifoiului roşu deveni aşa de lung şi de subţire, că nici o albină nu poate suge sucul lui.