Divinitatea Panteonului românesc care a preluat numele Cuviosului Simeon Stâlpnicul din calendarul ortodox este celebrată la 1 septembrie, ziua Anului Nou biblic. 
    Conform tradiţiilor populare, Simeon Stâlpnicul ar sta într-un picior, pe un stâlp înalt, pentru a ţine cu mâinile Cerul şi Pământul să nu se prăbuşească (Moldova, Bucovina, Oltenia), arsi a opri vânturile să bată pentru a nu provoca molime (Bucovina). 
    Ziua cuprinde mai multe practici specifice Anului Nou: era favorabilă observaţiilor şi proorocirilor meteorologice şi climatice; bătrânii apreciau dacă anul va fi secetos sau ploios, sărac sau îmbelşugat după stadiul de dezvoltare al larvelor unei insecte în aşa-numitele "gogoşi" sau "mere" care se dezvoltă pe faţa inferioară a frunzelor de stejar. La Simion Stâlpnicul păsările, în special vrăbiile, "merg pe măsură", "să-şi facă boierescul", adică să transporte cu ciocul grăunţele care li se cuvin din fiecare holdă la împărăteasa lor, unde se află cămările pentru iarnă.