» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Coada īmprumutată


    Zice că codobatura dintru īnceput n-a avut de feli coadă, ci coada care o are ea acuma a fost a „ochiului-boului”.
    Aceasta s-a īntīmplat adică aşa, că fiind ea poftită la nunta ciocīrliei şi fiindu-i ruşine a merge fără coadă la nuntă, s-a dus la „ochiul-boului” şi l-a rugat pe acesta, ca el să-i īmprumute coada sa pe vro cīteva zile.
    „Ochiul-boului”, care avea trup mic ca şi acuma, dară coadă foarte lungă, nu se puse de pricină, ci-i īmprumută bucuros coada.
    Codobatura, cīnd se văzu cu coadă, bucuria ei n-a fost proastă, se duse tot jucīnd şi sărind īntr-un picior la nuntă, unde ajungīnd, se petrecu şi se veseli mai dehai decīt oricare altă pasere.
    După ce s-a sfīrşit acuma nunta ciocīrliei, care a ţinut mai multe zile olaltă, „ochiul-boului” se duse la codobatură şi-şi ceru coada īnapoi.
    Dar codobatura, căreia īi plăcea foarte mult coada, fiindcă i se şedea foarte bine cu dīnsa, s-a făcut că nici nu-l aude şi nu-i dete coada.
    De-atunci apoi, adică de la nunta ciocīrliei, a rămas „ochiul-boului” făr de coadă, iară codobatura cu coadă.
    Dar temīndu-se codobatura ca nu cumva să vie īntr-o zi „ochiul-boului” şi să-i ieie coada pe furiş, de-aceea bate ea necontenit dintr-īnsa, ca să se īncredinţeze de-o mai are ori ba.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005-2017 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.