Se spune că satul ăsta a fost un sat vechi răzăşesc, dintre moşiile lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei. 
    În bătălia pe care Ştefan a avut-o cu Hroiot la Şcheia, calul lui a căzut mort iar duşmanii dădeau brânci să puie mâna pe domn. Atunci Ştefan a cerut alt cal iar oştenii săi s-au pus zid în jurul măriei-sale să nu fie prins de inamici. Aprodul Purice i-a dat calul său şi, fiindcă Ştefan era mic de stat, Purice s-a pus pe brânci, făcându-se ca o punte de pe care vodă să poată urca pe cal. Văzându-se scăpat din strâmtoare, Vodă a dat pinteni calului şi s-a aruncat unde era lupta mai crâncenă lovind în dreapta şi-n stânga iar ungurii începuseră a fugi cari încotro căci aveau mare teamă de paloşul lui.  
    În zadar se chinuia Hroiot, căpetenia lor, să-i mai îmbărbăteze.
    Vodă cu oastea lui a izbutit să-i împingă pe unguri din ţară iar pe care i-a prins de vii i-a închis în cetatea Sucevei. Apoi, după obicei, Vodă i-a dăruit moşia asta aprodului Purice.