Mai ´nainte, toate satele ce ţineau de comuna Dorna formau o singură comună cu Dorna Bucovineană, târguşor în care se afla şi reşedinţa comunei. Tot locul era o singură răzăşie dată de Ştefan Vodă cel Mare ca răsplată.
    Vodă pornise spre Ardeal pe Valea Moldovei. Dar la Vamă – cel mai vechi sat din câte sunt în împrejurimi, unde se crede că se vămuiau toate mărfile venite din Ardeal şi Ungaria – se opri cu oştirea, neputând înainta, pentru că drumul nu era decât o cărare îngustă. Aci, în vamă, Ştefan Vodă puse un stâlp, ce se vede şi azi.
    Pe atunci în Câmpulung nu erau decât câteva case şi de acolo spre Dorna, cale de o zi, nu mai întâlneai aşezări omeneşti ci numai codri posomorâţi. Unde e acum târgul dintre ape, la gura Dornei în Bistriţa, se afla o singură gospodărie. Era a unuia Gheorghiţă; hoţ vestit şi vânător iscusit.   Avea Gheorghiţă ăsta casă bună, grajd, pământuri... Croi şi lărgi cărarea de la casa lui până la târguşoarele de prin prejur. Prăda la depărtări mari şi astfel niciodată nu fusese prins.
    Drumul trecând pe dinaintea casei lui, orice călător, boier sau ţăran, de la vlădică până la opincă, trăgea la dânsul unde era foarte bine primit şi în deplină siguranţă că nu i se va întâmpla nimic. Celor mai distinşi dintre musafiri le dădea călăuze devotate care să-i însoţească şi să-i apere de orice primejdii. Astfel, Gheorghiţă reuşi să se facă cunoscut la mare depărtare. 
    Neavând copii cu prima soţie, Gheorghiţă, cu învoirea ei, îşi mai luă o femeie cu care avu trei băieţi: pe Gheorghe, pe Ioniţă şi pe Grigore. Pentru această faptă dar şi pentru o prădăciune întâmplată pe drum dar nedovedită, Gheorghiţă fu ridicat şi dus spre a fi judecat de divan şi mitropolit, la Suceava. 
    Încărcat de fel şi fel de blănuri intră în Suceava unde, cei cărora le dăduse găzduire, nu numai că-l ajută dar reuşesc să-l prezinte lui Vodă ca pe un mare binefăcător.
    Auzind acestea toate, Ştefan îi dărui tot locul şi pădurile cunoscute numai lui şi astfel se înfiripă răzăşia Dornei. Cei trei fii întemeiară şi ei: Gheorghe – satul Gheorghiţeni de peste Bistriţa. Ioniţă, poreclit Tărâţă şi Ciocârlan, înfiinţă satul Gura Negrei. 
    Grigore, fiind foarte cutezător, rămase în locul tătâne-său. De mic, era ruşinos; nu îndrăznea să se ducă pe la pomeni dar pândea pe cei de seama lui şi le fura colacii care se chemau pe acolo cozani. Oamenii l-au poreclit atunci Grigore Cozan. Cozan îşi ia familia şi fuge pe cea dintâi plută pe Bistriţa şi coboară la Cruce, sat întemeiat de el. Iar urmaşii lui, după un timp, vin şi întemeiază satul Cozăneşti.