Negrea Basarab era foarte bogat şi domn stăpânitor peste ţara Moldovei dar toată bogăţia nu era nimic pe lângă frumuseţea şi vitejia fetei sale Neagra, căci aşa o chema.
    Vestea i s-a dus până departe, încât nu se putea scăpa de peţitori căci Neagra nu voia deloc să se mărite. Ba chiar, un păgân care-o vroia pentru el, porni cu război împotriva tatălui ei, doar a pune mâna pe dânsa. Au trebuit să iasă cu oaste înainte iar Neagra, mânioasă că un străin cutează să-i ceară mâna, porni şi ea călare la război lângă tată-său.
    Unde era lupta mai grea, acolo se băga şi ea până ce, vâzând în mijlocul duşmanilor pe peţitorul ei, se repezi la el furioasă că-l ceartă cu război pe tatăl ei şi-i pustieşte poporul nevinovat, şi-i tăie capul. Numai că păgânii, fiind mulţi, fără număr, puseră mâna pe tron şi pe ţară. 
    Tatăl şi fata, adunându-şi oaste, alungară duşmanul dar fata era pândită de tatăl peţitorului, venit să-şi răzbune feciorul. Cu o săgeată, păgânul răni pieptul Negrei şi se strecură departe de luptă dar fu urmărit..
    Neagra fu dusă la pârâu unde femeile, dezbrăcând-o şi spălând-o în bocete, apa râului se făcu neagră şi de atunci s-a numit pârâul acela, Neagra iar poiana unde a fost îngropată fata s-a chemat Poiana Negrii.