În oraşul Siret este o biserică veche, ridicată încă de papistaşi în cine ştie ce veac, parcă înainte de Ştefan cel Mare, dacă nu cumva chiar îndată după ce-a murit Bogdan Vodă.
    Se vorbeşte din om în om că la biserica ceea ar fi venit din când în când o doamnă a ţării şi se închina dumineca şi-n sărbătorile cele mari. Venea într-un rădvan cu patru ori cu şase cai şi călăreţi împrejur, iar poporenii, când ghiceau că vine doamna ţării, îi ieşeau înainte în cale s-o vadă pentru că era tare frumoasă şi mai cu samă umbla îmbrăcată în nişte straie minunate; în altfel de straie decât domniţele şi boieriţele de la curtea lui vodă.
    Şi din pricină că era aşa de frumoasă şi aşa de frumos înveşmântată, lumea îi zicea muşata – adică frumoasa. 
    Cum o chema cu adevărat nu mai ştie nimeni. I-a rămas numai povestea frumuseţii. Ba, se mai spune că dintr-acea doamnă s-a tras tot neamul Muşatinilor – Petru Muşat şi ceilalţi domni moldoveni de după el – oameni mândri, frumoşi şi viteji, cum a fost şi Ştefan cel Mare, tot dintr-acea viţă..