Jiul, Oltul şi Mureşul au fost trei fraţi gemeni. Erau frumoşi, ´năltuţi şi tare şugubeţi. În tot ceasul se ţineau de pozne.
    Într-o zi ce le trecu prin cap ? Fără să mai întrebe pe mama lor voiau să hotărască ei, între ei, care e cel mai mare. Înainte de culcare făcură prinsoare ca, dimineaţa după ce se vor scula cu toţii şi se vor pune pe drum, acela dintre ei care va ajunge mai ´nainte la Dunăre, acela să se cheme „mai mare”.
    Zis şi făcut. 
    Mureşul – cel şiret – s-a sculat înaintea celorlalţi şi a plecat la drum încet, încet. 
    După aia s-a sculat Jiul şi, văzând că Mureşul a plecat fără să-i aştepte cum le-a fost înţelegerea, a pornit şi el drept către Dunăre. 
    Oltul s-a trezit ultimul şi văzând că ceilalţi fraţi l-au păcălit s-a necăjit tare şi a pornit cu furie spre Dunăre, tăind munţi, dealuri, tot ce-i ieşea în cale şi mergând drept spre Dunăre. El a ajuns primul la Dunăre chiar dacă fraţii săi l-au amăgit. Aşa că fraţii n-avură încotro şi-l numiră „frate mai mare”.