În hotaru satului Vintere o fost o piatră mare, lunguiaţă ca o ladă, pă care oamenii o purtau ca greutate pă grapă.
    Odată, un om din Vintere s-o întâlnit la Arad cu un turc, care, când o aflat că el îi din Vintere, l-o întrebat:
    - Mai este pă acolo, pă la voi, o piatră ca o ladă ?
    - Mai este, o zâs vintereanu.
    - Ce fac oamenii cu ea ?
    - O poartă pă grapă.
    - Nu ştii, nu-i spartă ?
    - Nu-i spartă.
    - Dacă ai aduce-o, ţi-aş da cât mi-ai cere pă ea !
    - Aduce-oi oarecum !
    Şi o dus-o. Atunci, turcu o băgat brânca în jeb şi o scos o cheie şi o dăschis lada dă piatră, care o fost plină numa dă aur şi argint. Omu, când o văzut, o picat jos. I-o dat apoi şi lui turcu atâta cât i-o trăbuit.