După ce-a isprăvit mânăstirea, au învălit-o cu şiţă. Atunci a-ntrebat Neagoe Vodă pe Manole dacă s-a pricepe să mai facă o mânăstire ca asta. Manole îi răspunse de pe bolta bisericii că asta a fost numai învăţătură şi că de-acum va şti să facă biserici încă şi mai frumoase.
    Neagoe, când a auzit, a poruncit să se ia scările de la biserică şi să fie lăsaţi să moară acolo de foame sau, dacă s-or încumeta să sară de acolo, să se facă praf şi pulbere dar altă biserică mai minunată ca asta să nu mai poată face...
    Văzând nedreptatea, Manole se sfătui cu ceilalţi meşteri cum să scape de o aşa osândă. S-au gândit să-şi facă din lemnele rămase pe boltă nişte aripi şi să zboare.. Primul se încumetă Radu. Reuşi să zboare până-n Câmpul Radovanului dar acolo sosiseră degrabă oşteni ai lui Neagoe care-i tăiară capul.
    Apoi s-a încumetat Sasu. A zburat până la Valea Sasului; ş-acolo un oştean al lui Vodă l-a cosit.
    Ş-a zburat şi Micu până-n Valea Micului şi când a coborât, un oştean l-a scurtat de cap.
 .. Ş-a zburat şi Manole mai pe urmă, până-n Valea Negrului unde l-au isprăvit şi pe el. Oamenii au pus semn şi au făcut acolo Fântâna lui Manole.
    Ş-a zburat şi Dan până-n Valea Danului de i se zice până azi Valea Danului..