Spun bătrânii că cea mai veche vatră a satului este cea a lui Sudrijan şi că bine ar fi fost să se cheme chiar aşa, Sudrijan. Neamul Sudrijănilor sunt nemeşi din vechime căci moşii lor mergeau cei dintâi la bătălie.
    Aşa a fost Pintea, feciorul lui Gheorghel, care a cătănit la husari şi-n bătaie, fiind pe cal, a căsăpit pre mulţi. Dar şi el, când i-a venit rândul, şi-a lăsat zilele pe câmpuri. În urma lui au rămas doi prunci: Onu şi Şandru. Când au crescut, fiii lui Pintea nu plăteau dijmă ca ceilalţi iobagi căci erau din neam de viteaz.
    Mai era în sat şi neamul Luncăreştilor. Li se zice Luncăreşti după lunca Crişului Negru, căci neamul lor vine dinspre Vaşcău şi ajunge cu pământurile pân-la Criş..
    Mai sunt Blăjeştii, care vin de la Blaj (care se mai cheamă Blagiu).. Ei sunt veniţi de aiurea ca slugi şi, fiind săraci când s-au însurat, n-au putut să-şi cumpere vatra strămoşească, după femeie; şi a rămas Blaj.
    Voiţăştii au venit din comuna vecină, Rieni,.. şi tot aşa, au prăsit şi au umplut satul şi li s-au uitat numele..