Culmea Barbu—Pecineagu reprezinta ramura nordica a grupului de munti ai Papusii. Ramificandu-se curand in patru alte brate, ea alcatuieste un puternic iesind muntos, ca un pinten multiplu si pe care Dambovita il ocoleste printr-un mare si caracteristic cot catre N. Primele doua dinspre vest, Calu si Mara — Tefeleica, unite la început intr-o singura creasta desprinsa din Vf. Papusa, trebuie privite ca unitati independente — in ciuda unui trunchi comun de aproape doi kilometri lungime. Despartindu-se in umarul aproape nereliefat al Gradisteanului (cca 1150m alt), ele înainteaza, fiecare pe inca 20 kilometri distanta - de o parte si de alta a vaii Argeselului care, prin albia ei inalta si ingusta, le uneste in aceeasi masura in care le separa... Catre V si respectiv E, perechea de culmi este incadrata de vaile mult mai adanci ale Raului Targului si Rausorului. Abia deosebindu-se ca amploare si forma generala de vecina ei dinspre rasarit (culmea Calu — Dobriasu), Mara — Tefeleica — Mateiasu constituie continuarea cumpenei principale dintre bazinele Argesului si Dambovitei si, totodata, prelungirea extrem estica a marelui arc al crestei principale Papau-Iezer-Papusa.
