Platoul Vascau este un vast podis calcaros ce se intinde la o altitudine de 600-700m si care prezinta poate cel mai extraordinar relief carstic din tara datorita numarului impresionant de doline si bazine inchise. Dolinele se aliniaza de cele mai multe ori constituind "vai de doline", uluce longitudinale; de departe par a fi vai dar care au fundul ciuruit de palnii circulare, ceea ce face imposibila curgerea unei ape prin ele. Multe doline adapostesc ochiuri de apa, mici tauri (lacuri mici) pitoresti, formate datorita impermeabilizarii versantilor cu argila de decalcifiere, de un colorit rosu-violet. Spre vest si sud platoul prezinta o salba de depresiuni inchise, fara cursuri de apa, ale caror versanti sunt sculptati de zeci si sute de doline. Marginea platoului este constituita din roci permeabile ce formeaza o cununa mai ridicata. Varful Momuta, de 930m, este cel mai inalt si el a conferit numele intregului grup.
Mai la exterior relieful dezvoltat pe roci impermeabile paleozoice ia aspectul normal, cu vai marginite de creste rotunjite. Dispunerea vailor este radiara fata de platou: spre vest valea Ranusa cu afluentii sai, mai la sud valea Dezna, iar spre sud valea Zimbrului si valea Toplita. Spre nord platoul este marginit de un abrupt ce cade spre valea Briheni, iar spre est de altul, mai domol, ce cade spre Depresiunea Beius.
Platoul Vascau are putine ape permanente, toate pierzandu-se in ponoare. Ele se gasesc pe margine: in nord valea Cohuri-Ponor, in partea central-sudica, trei vai scurte, cu ape ce izvorasc din rocile impermeabile ale bordurii paleozoice si care se pierd la contactul cu dolomitele (Ponorasul, Recea si Ponorul, ultima cu un impresionant ponor), iar mai la sud, singura vale de importanta, ca lungime si debit, Tarina. Aceasta are la inceput un curs orientat SV-NE: apoi sud-nord si ea foloseste pe ultima portiune o depresiune larga, Tarina, sculptata candva de apa, dar acum seaca in cea mai mare parte deoarece apa dispare lateral intr-o imensa gura de pestera, Pestera Campeneasca. Este un aven-pestera, inaccesibil turistilor din cauza verticalei de 35m de la gura, extrem de spectaculoasa insa prin cascada ce se arunca aici in gol. Apa, dupa un parcurs subteran de mai multi kilometri, iese la zi in puternicul izbuc numit Izvorul din Boiu de langa Vascau.
Exista pe marginea Platoului Vascau inca doua izbucuri interesante: cel din valea Briheni, situat in fundul unei chei impresionante si cel, cu totul remarcabil, de la Calugari, vestit pe vremuri pentru dubla sa intermitenta. Probabil din cauza adancirii cailor de drenaj subteran mecanismul dublei intermitente s-a dereglat si astazi asistam la o simpla intermitenta, cu o curgere a apei de circa 3-5 minute, separate de intervale seci de 15-40 minute, in functie de pluviozitate.
Izbucul este declarat rezervatie geologica naturala si este strajuit de pitoreasca manastire, ansamblul fiind un interesant obiectiv turistic.
Ca vasta zona carstica, Platoul Vascau nu este lipsit de cavitati subterane. Majoritatea sunt insa avene, denumite de localnici "cosuri", cu diametru redus, dar uneori foarte adanci (157m pe vertica are Avenul de la Fata Iliei). Ele nu pot constitui obiective turistice.
