Valea Lazuri, denumita in partea mediana Soimusuri si in partea superioara Toplicioara, imbraca de-a lungul ei aspecte dintre cele mai variate. In partea superioara valea este seaca, doline vagi, putin adanci, inierbate, insirandu-se intre versantii inclinati si impaduriti; este zona cea mai izolata a Toplicioarei, care atrage prin salbaticia si prin ineditul ei. In aval, cateva doline adanci, marginite de pereti verticali napaditi de vegetatie agatatoare, fac inaccesibil firul vaii, si aici, sec. Apoi brusc izbucul Toplicioarei revarsa din belsug apa rece venita pe canale intunecoase, necunoscute inca de noi; de aici cursul apei devine normal. Mult mai jos valea formeaza chei stramte, greu de parcurs mai ales la viituri. Abia langa localitatea Lazuri apa scapa din chingile peretilor calcarosi patrunzand in sesul larg, presarat cu case, pe care-l formeaza bazinul Rosia. Accesul se face din localitatea Lazuri (de Rosia) jud. Bihor, pentru un traseu care include Pestera Rosia - Cheile Lazuri - Izbucul Toplicioarei. La 100m de la Pestera Rosia, se observa o schimbare in aspectul morfologic al vaii, locul calcarelor fiind luat de sisturile argiioase care au generat versanti mai domoli. Tot aici se varsa doua paraie care vin din malul drept. In amonte valea se ingusteaza iar si obliga, in special pe vreme umeda, trecerea cu greu pe langa un perete, pe o brana ingusta apropiata de nivelul apei; mai sus insa peretele complet vertical margineste apa; el obliga la o noua traversare a apei. Este portiunea cea mai salbatica a cheilor Lazuri cu zone dificile de treceri pe brane si traversari repetate ale vaii, neplacute in special la ape mari. Urcare lina apoi pe langa apa, prin padure; in versantul stang, opus, se observa o serie de rupturi ce se prelungesc ca un zid lipsit de vegetatie pana in firul vaii, apoi valea se deschide usor intr-o poiana prelunga. Poteca duce peste o stancarie pana la confluenta cu paraul Stugariu, ce vine din versantul drept, unde apare o pasune mare. De la Pestera Rosie pana se parcurge o dificila portiune a Lazurilor, lunga de 1850m. Pentru vizitarea Izbucului Toplicioarei, Prof. Sever Bordea precizeaza: "urmam ramura drumului in amonte pe langa firul apei. Drumul urmeaza la inceput pe o portiune de vale inierbata apoi intra din nou in chei. Dupa 1,2km soseaua ajunge la bifurcarea cu valea Soimusuri; urmam valea Toplicioarei (stanga) spre nord-est pe un drum forestier. Valea este foarte pitoreasca, cu mici pesteri in versanti, cu izbucuri si limbi de grohotis. La circa 750m de la bifurcare, drumul trece (acum fara pod) pe versantul stang, dupa care dispare treptat, el fiind in continuare numai jalonat. Parcurgem astfel inca 1km. In fata, celalalt perete este constituit din calcare negre. La baza abruptului un suvoi puternic de apa iese la zi. Este Izbucul Toplicioarei; apa intrata in subteran prin ponorul Runcsor, dupa ce parcurge prin calcare un traseu subteran lung de circa 600m, necunoscut inca de nimeni, apare la suprafata prin acest izbuc. In amonte, valea, extrem de salbatica, este complet seaca; o putem vizita pe inca 200m, la inceput pe firul hoancei, apoi pe versantul stang pana pe un umar al Gruiului Meghii de unde spre stanga, spre firul sec, se vad o serie de pesteri, firide si pereti abrupti, totul napadit de o padure de fag. De aici, recomandam turistilor intoarcerea la izbucul Toplicioarei, pe la punctul in care soseaua forestiera paraseste valea urcand in versantul drept, peste Dealul Farcu, pana la sosea."
