Izvoarele Somesului Cald reprezinta limita nordica pentru Muntii Bihor, respectiv limita sudica pentru Muntii Vladeasa.Ele insele constituie un traseu de o frumusete aparte pe care d-nii profesori Marcian David Bleahu si Sever Bordea l-au descris in amanunt in Ghidul turistic „Muntii Bihor-Vladeasa” din colectia „Muntii nostri”. Redau intocmai pentru ca orice interventie stirbeste unicitatea descrierii. „Circuitul cheilor Somesului Cald prezinta diferente de nivel mai mari si este mult mai lung fata de cel descris. El ofera insa privelisti largi asupra regiunii. Din Poiana Radeasa coboram pe Somes pana la o bifurcare a marcajului, putin mai sus de un vechi stavilar, unde un indicator arata drumul inapoi, o ramura la stanga „Spre Stana de Vale”, si o ramura in dreapta „Spre Belvedere—Circuitul Izvoarelor Somesului Cald”. Urmam sageata la dreapta urcand in versant, apoi, pe langa un mic afluent. La capatul catorva serpentine se vad in stanga in versantul opus peretii din Cuciulata, apoi un mic coboras ne duce in firul unui parau cu apa care se pravaleste in cascade in Somes. Cheile de sub noi sunt cheile Molohoului; ele vor putea fi admirate din celalalt versant. Urmeaza un scurt urcus la capatul caruia o derivatie la stanga ne conduce pe un promontoriu stancos cu o larga priveliste, de unde si numele de Belvedere. Din poiana Radesei pana aici am facut cca. 30´. De la Belvedere privirea cuprinde varful Varasoaia, peretii Cuciulatei dominati de masivul Vladeasa si malul stang al Somesului.
Reintorsi la marcajul normal coboram la stanga puternic un grohotis, la jumatatea caruia semnul de pestera ne conduce la Pestera Cuptorului. Continuam coborarea pe grohotis si cotim apoi la dreapta pe sub un perete de calcar; strabatem o padure apoi o poiana de unde in versantul opus se vede o cascada. Dupa un cot la stanga coboram cateva serpentine care ne scot in firul vaii Somesului pe care il trecem pe o punte. La 100m aval se afla capatul soselei ca drum de acces. De la Belvedere la firul Somesului am mai facut 30´. Marcajul urca in versantul stang puternic, uneori printre stanci si dupa 10´, cand poteca se indreapta spre stanga, avem in dreapta Pestera de la Honu. De aici poteca continua de sub peretii Cuciulatei, peste grohotisuri, printre stanci, efectuand mici urcusuri si coborasuri. Dupa un mic urcus intram in padure, apoi incepem sa coboram domol spre stanga si traversam o poienita in care se afla o sageata ce ne indica directia de mers. Intram in padurea presarata cu luminisuri si ajungem la un loc plat. Aici se desfac doua derivatii rau marcate la inceput. Prima derivatie (cu semn dublu), coteste la stanga si coboara abrupt o buna diferenta de nivel. Poteca duce apoi peste un braneag de calcar la capatul caruia coteste brusc la stanga coborand in serpentine la Somes, la o stanca ce avanseaza deasupra albiei. Efortul de a cobori pana aici, si mai ales cel de a urca inapoi, este rasplatit de o priveliste de o rara salbaticie. Aval se vad peretii albi ai unei stanci denumita Capita, in versantul opus apare despicatura ingustei chei a Molohului. Intoarcerea se face pe drumul pe care am venit, pana la capul prispei de calcar unde cotim la stanga, fara marcaj, mentinandu-ne la baza peretelui. Dupa 100m se vede in dreapta Pestera de la Moloh, constituita dintr-o sala de 40m. Dupa vizitarea ei ne intoarcem la marcaj si urcam pe el din greu, inapoi in poteca circuitului. De la derivatia care ne-a condus la Somes continuam cativa pasi pe circuit si spre stanga se desface o noua derivatie marcata dublu ce ne conduce in cateva minute la un balcon suspendat deasupra cheilor. Reintorsi in circuit continuam la orizontala, apoi in coboras pana la un stalp cu trei sageti care indica „Spre circuitul Izvoarelor Somesului Cald” (înapoi), „Spre Stana de Vale” (coboras la dreapta), „Spre cabana Padis” (coboras la stanga). De la stalp coboram la stanga (spre Padis) si dupa 30m se desface spre dreapta o derivatie la Tunelul Mic, pestera situata chiar in firul vaii Alunul Mic. Dupa vizitarea Tunelului urcam inapoi in poteca, ne indreptam spre dreapta si coboram un versant cu grohotis marunt pana in valea Alunul Mic, aval de Tunel. Traversam valea si urcam in versantul ei drept, trecem o creasta si ajungem in albia Somesului Cald amonte de confluenta cu valea Alunul Mic. Suntem la vechiul stavilar de lemn unde se inchide bucla mare a circuitului cheilor Somesului Cald. De aici iesirea se face pe ramura de intoarcere a circuitului Radesei (pe deasupra pesterii Cetatea Radesei) apoi in sens invers pe drumul de acces.”
