"Spectaculoasele chei ale Bicazului spinteca gigantice mase de calcare jurasice. Asocierile de jaspuri, cenusi vulcanice, conglomerate, marne si gresii, roci diferit colorate si variate ca forma si alcatuire, care se intalnesc pe traseul Lacu Rosu—Bicazu Ardelean, fac ca imensa spintecatura a Bicazului, pe axa caruia se desfasoara majoritatea punctelor de atractie din regiune, sa constituie unul din cele mai remarcabile itinerare turistice din Carpatii nostri." geologul Emilian Cristea. Cheile Bicarului incep din dreptul km 26,5 limita estica a statiunii Lacu Rosu si sfarsesc mai jos de km 34. Din punct de vedere turistic, Cheile Bicazului sunt impartite in patru sectoare: „Intre Chei”, „Politele Bardosului”, „Gatul Iadului” si „Sfarsitul Cheilor”. „Sectorul I - „Intre Chei” incepe din marginea statiunii (km 26,5), mai jos de Oficiul postal si se termina in dreptul km 28,7, deasupra cabanei Cheile Bicazului.
De cum intram in chei, Bicazul, arhitectul fantasticului canion, isi incepe aventura curgand galagios langa inaltul meterez al Suhardului Mic, zid cu strate colorate in ruginiu. Pentru ca paraul este firav, la km 27,7 ii iese in cale fratele lui mai mic, Cupasul, si-i daruieste prisosul de ape. Pe versantul nord-estic al Suhardului Mic, deasupra si in apropierea punctului de confluenta dintre Bicaz si paraul Cupas se afla Pestera Suhardului. Poteca, dirijata catre stanga, incepe din dreptul podului peste Bicaz. Urcusul, desfasurat prin padure, sfarseste cateva sute de metri mai sus, in fata scundei intrari sfredelita in stanca. De cum patrundem inauntru, galeria pesterii se inalta. Grota are 35 m lungime si nu prezinta concretiuni. In aval de confluenta amintita se inalta, formand versantul stang al Bicazului, pantele de inceput ale muntelui Cupas. Maretia Suhardului Mic, ramas in urma, o preia acum peretele din dreapta cheilor. Chiar langa sosea intalnim grote mici, iar mai sus, din salbaticia padurii si a vegetatiei se detaseaza arcade si misterioase guri de pestera, la care pot ajunge numai alpinistii. De deasupra lor, varful abia banuit al Surducului trimite spre Bicaz un pinten stancos, prin care s-a taiat pentru sosea o trecere denumita Poarta de Piatra (cunoscuta si sub denumirea de Poarta Iadului). Sectorul II - „Politele Bardosului”. Dincolo de Poarta de Piatra pana la km 31 patrundem intr-o zona cu totul schimbata, care, prin contrast, ne opreste, invitindu-ne la contemplare. Central si dominand intreaga regiune, apare Piatra Altarului sau Turnul Bardosului, monolit spre care porneste privirea si gandul admirativ pentru alpinistii care au construit pe varf steaua si simbolul XXX (jubileu sarbatorit de poporul nostru in anul 1974). Maretia Bardosului, padurea de foioase, pinii cu ramurile in forma de steag leganate peste genune, zgomotul navalnic al Bicazului ce se arunca in cascade si lumina revarsata pretutindeni ne creeaza alt peisaj, diferit total de cel din primul sector, unde pravalisurile peretilor coplesesc prin grandoare. La km 29 se afla cabana Cheile Bicazului, casa de adapost preferata si de alpinisti, baza de plecare pentru alte trasee. Ceva mai jos de cabana, Piatra Poienii, munte ce se ridica in dreapta, trimite in calea soselei un pinten viguros, prin pieptul caruia s-a realizat un tunel. Dincolo de el, cu indrazneala ce-i caracterizeaza, constructorii drumului au taiat in coasta muntelui o fantastica serpentina, incolacita pe aproape un kilometru. La capatul acestui pasaj, muntele isi apropie peretii, obligand apa si soseaua sa se strecoare cca 200m printr-un culoar ingust. Din dreptul podului peste Bicaz patrundem intr-un spatiu larg unde, daca parasim soseaua catre dreapta, intram in Cheile Bicajelului. Continuam sa coboram pe sosea pe sub peretele Politele Bardosului care, depasind verticala, pare gata sa se pravaleasca peste larga deschidere de la confluenta Bicazului cu Bicajelul. Sectorul III - "Gatul Iadului". Din dreptul km 31 intram in portiunea denumita "Gatul Iadului". Odata cu patrunderea in acest sector traim alte sentimente. Apropierea dintre pereti dau regiunii un autentic aspect de canion. Asprele pravalisuri ale peretelui din dreapta cu surplombele atarnate deasupra soselei, zgomotul apelor inghesuite ca intr-un canal, stralucirea luminii, diminuata de pinii si molizii crescuti pe seninari, norii care se valatucesc uneori deasupra, lastunii angajati vara intr-un dute-vino galagios spre cuiburile ce le au in pereti, toate ne influenteaza si instinctiv gandim la povestea voinicului care stiind ca peretii se apropie la anumite intervale, trebuia sa zoreasca pasul. Dupa cca 300m soseaua trece pe stanga Bicazului. O poteca amenajata cu trepte ne conduce jos la un izvor. Cand revenim ne oprim un moment si privim inapoi si catre stanga Peretele Surducului, spintecat de linia unui horn, de-a lungul caruia s-au stabilit doua trasee dificile, incluse ca norma pentru cucerirea titlului de maestru al sportului la alpinism. Sectorul IV - „Sfarsitul Cheilor”. Dincolo de km 32,2 - hotar intre judetele Harghita si Neamt, apele Bicazului, scapate de stransoarea peretilor, isi mai domolesc cursul, alunecand peste prundisuri largi, parcurgand ultimii 2km ai cheilor care, prin aparitia conglomeratelor, au pantele mai putin inclinate, diminuand aspectul caracteristic defileului lasat in urma." geologul prof. Emilian Cristea
