» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



Muntii nostri aur poarta
 
..................................................................................................................................................................................................


  « Inapoi

Munticelul (1385m alt) - Culmea Tulghes - Valea Rece - N

raurile din...
Muntele Munticelu se afla la limita dintre cele doua parti ale Culmii Tulghes - Valea Rece, delimitata la S de raul Bicaz (Cheile Bicazului), la E de Muntele Gherman iar la V de Muntele Barnadu de care-l despart Cheile Sugaului. Pe versantul de SE se afla Pestera Munticelu (Ghiocelu). "Ca si Cheile Sugaului, Pestera Munticelul o recomandam acelora care in excursie prin Cheile Bicazului vor sa mai parcurga pe sosea, de la Gatul Iadului, inca 2 km si apoi sa urce 300 m diferenta de nivel pana la gura pesterii. Pestera Munticelul, rezervatie naturala, local cunoscuta ca Pestera Ghiocelul, se afla in cuprinsul uriasului bloc calcaros Munticelul. Accesul catre ea incepe la km 34, din dreptul statiei de compresoare a carierei de piatra; de la statiunea Lacu Rosu pana aici putem folosi autobuze I.T.A. (8 km). Lasand in urma atelierele statiei mentionate, incepem sa urcam treptele unei scari de beton, insirate pe aproape 100 m diferenta de nivel. Dincolo de ele, un drum in panta accentuata ne conduce prin finaturi inca 200 m diferenta de nivel. Cand ne apropiem de gura pesterii, pe drum incep sa apara sageti indicatoare, dispuse cu rosu pe lespezi. Din dreptul unei imprejmuiri, semnele si poteca se abat la stanga. Odata cu apropierea noastra de peretele din fata, incep sa se vada si treptele de la intrarea in pestera. Un mic tunel cu ferestre naturale taiate in stanca, o poarta metalica si iata-ne, dincolo de ea, in prima sala a pesterii. Aerul rece, linistea desavarsita si intunericul ce ne invaluie opresc la inceput elanul nostru. Dupa ce ne-am obisnuit cu lumina lampilor, constatam ca am patruns intr-o lume a fantasticului, unde apa, carand prin tainice fisuri substantele dizolvate, a construit un palat. De bagdadie atarna tartamuri subtiri ca teava de sifon. Picatura cazuta din varfurile lor cladeste cantand sau canta cladind padurile de pilastri, stalagmite si lumanari ingramadite unele langa altele intr-atat incat cu greu ne putem strecura printre ele. Cele doua sali, una mai frumoasa ca cealalta, nu-s mari, dar prin gingasia si multitudinea concretiunilor satisfac chiar si exigenta unor vizitatori experti... Lumina este imperios necesara.." geologul profesor Emilian Cristea
| sus |
Copyright © 2005—2024 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.