O foarte buna harta a Muntilor Leaota - intocmita de Profesorii Nicolae C. Popescu si Danut Calin - care cuprinde descrierea, traseele turistice si cantareste numai cateva grame, se gaseste in mai toate anticariatele.
Spre est, fata de Muntii Bucegi, limita este marcata de obarsia larga a paraului Bangaleasa (Grohotisul), iar pana la confluenta cu Ialomita de valea adanca si bine impadurita a Brateiului. In continuare cei doi munti vecini sunt separati, pana in apropiere de Moroeni, de valea Ialomitei. Limita de sud poate fi urmarita pe un aliniament de denivelari altimetrice, prin care culmile Muntilor Leaota domina cu 300-400m dealurile acoperite cu finete si livezi ale Subcarpatilor Dambovitei.
In partea de vest, valea Dambovitei separa Muntii Leaota de Muscelele Argesului (subunitate a Subcarpatilor Getici), intre Cetateni si Lunca Gartii, si de Muntii Iezer-Papusa, intre Lunca Gartii si Rucar. Spre nord-vest si nord se desfasoara plaiurile intinse, cu inaltimi de 1000 - 1100m, ale Culoarului Rucar - Bran. In mare, limita urmareste obarsia paraielor Bangaleasa, Moieciul Cald si Rece, traverseaza Sleaul Mandrului, dupa care se continua pe vaile Rudarita si Cheia pana in Depresiunea Podu Dambovitei, apoi prin cheile inferioare ale Dambovitei pana in Depresiunea Rucar.
Intre aceste limite, Muntii Leaota au o suprafata de peste 240kmp, teritoriul sau fiind impartit intre judetele Arges, Dambovita si Brasov, limita acestora intalnindu-se in varful Santilia Mare (1887m alt).
O diversificare ceva mai mare a reliefului este data de prezenta calcarelor care impun in peisaj forme de relief spectaculoase, de la creste, abrupturi si turnuri, pana la chei si pesteri, frecvent intalnite pe vaile si culmile nord-estice din bazinul vailor Cheia si Ghimbav. De asemenea, in conglomeratele si gresiile grosiere din sud-estul Leaotei, pe versantul dambovitean, eroziunea selectiva a reusit sa sculpteze forme de relief semete, de o impresionanta frumusete. Dupa aspectul general al peisajului, rezultat indeosebi din imbinarea teritoriala a reliefului cu invelisul vegetal, pot fi identificate trei zone turistice, fiecare cu un anumit specific si grad de dificultate: Zona centrala inalta, Zona cheilor si carstului dambovitean si Zona cheilor si carstului ialomitean.
Zona centrala inalta - cuprinde culmile "alpine" ale Leaotei cu inaltimi de peste 1600m, dominate de varfuri sub forma de domuri sau usor piramidale, uneori cu versanti mai accidentati datorita lespezilor de piatra si grohotisurilor. De fapt, arhitectura montana este data de Culmea centrala-sudica - desfasurata pe directie nord-sud - care urmareste varfurile Secarea Mare (1889m alt), Jugureanu (1787m alt), Leaota (2133m alt), Romanescu (1713m alt) si Culmea centrala nordica, orientata vest-est pe directia varfurilor Santilia Mare (1887m alt), Piatra Alba (1858m alt), Dudele (1954m alt), Bucsa (1848m alt). Cele doua aliamente de culmi se racordeaza intre ele in Curmatura Fiarelor (1790m alt), fiind urmate de traseele turistice principale. Sunt despadurite, permitand deschiderea unor perspective largi catre Bucegi, Iezer-Papusa si Piatra Craiului.
Zona cheilor si carstului dambovitean, situata in partea de nord-vest a Muntilor Leaota, cuprinde culmile periferice din jurul raului Dambovita. Relieful carstic domina sectorul dintre Podu Dambovitei si Dragoslavele, fiind reprezentat prin platouri inguste marginite de abrupturi puternice, maguri proeminente, chei, pesteri. Se impun cheile din bazinul vaii Cheia (cheile Rudaritei, Urdaritei, Prepeleacului, Crovului, Cheile Curmaturii, Cheile de Mijloc, Cheile Mari ale Dambovitei, Cheile Ghimbavului). Acestora li se adauga cele 125 pesteri, dintre care cea mai interesanta este pestera "La Uluce".
Defileul Dambovitei de la Cetatuia si Muchia Cetatuia.
