Bucuresti

 

Capitala Romaniei

… Amestec de vechi si nou… ciocnirea civilizatiilor orientale si occidentale… epoci din cele mai felurite: feudala, burgheza, comunista, capitalista…. Romani din toate provinciile tarii, evrei, tigani, unguri, germani, rusi, bulgari, turci…. Oameni albi, galbeni, negri,… ortodocsi, musulmani, ebraici, atei… si toate pe numai 23 kmp…

Invecinandu-se la N si E cu tari din fosta URSS, la S cu alt stat slav - Bulgaria, la V cu alte state slave rupte din fosta Jugoslavie iar la NV cu Ungaria… Romania este poarta dinspre sau spre… ? O vor decide generatiile viitoare.

Acum, in 2005, el se arata ca fiind un oras zbuciumat, cu strazi neincapatoare si in fierbere, cu canalizarile asteptand inlocuirea, cu oamenii, din ce in ce mai multi, cautandu-si identitatea… Ei nu mai sunt ieseni, nici clujeni, nici basarabeni, nici chinezi, nici africani… Sunt bucuresteni in cautarea identitatii de bucurestean iar Bucurestiul e doar un oras care-i primeste pe toti fara discriminare.

Bucurestiul este situat in S-SE Romaniei, in Campia Vlasiei, la altitudinea de 50-90m, brazdat de Raul Colentina cu salba sa de lacuri si de Raul Dambovita; la intersectia paralelei de 44°25‛50“ latitudine N cu meridianul de 26°06‛50“ longitudine E, la 60 km N de fluviul Dunarea, 120km S de Muntii Carpati si 226 km V de Marea Neagra.

Se spun multe despre Bucuresti. Si dumneavoastra stiti deja foarte multe, diverse. Cu cele mai multe femei natural frumoase, cu cei mai multi olimpici internationali, cu unii dintre cei mai buni si vestiti sportivi, cu medici exceptionali, cu cei mai multi inovatori si inventatori pe metru patrat, cu scoli care pregatesc ingineri, artisti, constructori, medici, matematicieni, lingvisti, politicieni, informaticieni,…

Incercati insa sa-l descoperiti singuri.

Dupa ce ati obosit strabatand in lung si in lat cartierele cenusii – comuniste –

 

 

dar veti ameti la vederea luxului capitalist strecurat cu grija prin cele mai nebanuite colturi de vis ale Bucurestiului, dupa ce va veti pune intrebarea de unde atat de multe masini de lux extrem intr-un oras aproape sarman, dupa ce veti haladui pe langa lacurile bucurestene si prin putinele dar superbele parcuri Cismigiu, Herastrau, Carol… si veti ameti din nou la vederea celor mai multe femei frumoase natural dar si cu un farmec aparte, dupa ce veti lua “la pas” Muzeul Satului, Muzeul Taranului Roman, Muzeul Gr. Antipa, Muzeul de Istorie, Muzeul de Arta al Romaniei, Muzeul Militar, alte obiective culturale incrise in circuitul pe care il veti fi abordat,… veti poposi pe la Biserici si Catedrale. Cu ele a inceput cultura, cu ele a fost marcata istoria.

Ei, da… aici aveti cu adevarat nevoie de ghid. Ca sa intelegeti Romania, romanii si romanismul aveti nevoie de ghid. Nu, nu-l cautati. Nu-l veti gasi imprejur. Il veti descoperi in interiorul mintii si sufletelor voastre. Veti descoperi alta fiinta in fiinta dumneavoastra. Va trebuie doar timp. Veti descoperi “romanul, linistea si dorul” din dumneavoastra.

            Pasiti cu grija in interiorul acestor Biserici si numai intr-una pe zi. Altminteri vraja se destrama si veti obtine numai un obiectiv bifat in programul zilei. Pasiti pe rand, femeile in stanga, barbatii in dreapta. Nu, la noi feminismul este o miscare infima. Noi recunoastem cu drag suprematia barbatului. Noi ne completam. Dar, dupa cum veti observa, Icoanele Maicii Domnului – ocrotitoarea femeilor, a familiei si a copiiilor este in stanga, pe cand Icoana Mantuitorului Iisus Hristos este in dreapta.

Intr-o familie trebuie sa fie o singura ordine si un singur conducator… altfel nu mai este familie. Iar copiii au nevoie de familie. Copiii isi iubesc (o sa radeti) neconditionat, nemeritat si nejustificat de mult, tatal. Mama e… doar mama. De aceea, cand nu mai este unul din parinti copilul… Dar mamele nu au nevoie de argumente. Ele o au pe Maica Domnului si minunea nasterii. Reminiscente de... balcanism. Da, balcanismul si crestinismul conserva valoarea, cheia, taina, minunea numita familie.

Luati loc, sigur veti gasi cateva scaune. In liniste deplina, calmi, fara sa va lasati grabiti de catre ghidul nelinistit sa va arate tot ce v-a promis, incercati sa priviti pe rand icoanele. Sunt multe. Poate sunteti de alta credinta decat ortodocsi si nu intelegeti de ce atat de multe. Prin ele noi avem, fiecare, o “poarta” spre cer. Pentru fiecare om de pe pamant exista o icoana prin care el se simte mai aproape de Dumnezeu. Iar aceste icoane, multe dintre ele, sunt in Romania. Unele au fost obligate (fara voia lor) de lacomia unor inconstienti sa paraseasca biserica sau muzeul romanesc, tara. Dar nu se vor lasa pana nu vor veni inapoi iar cei care le-au rapit cu mijloace nedemne vor simti asta cu prisosinta.

Va amintiti ce a facut si ce a zis Papa Ioan Paul al II-lea cand a sosit in Romania ?! A sarutat pamantul tarii si a numit-o Gradina Maicii Domnului. Chiar si musulmanii, atat de diferiti pe acest pamant, o recunosc pe Maica Domnului. Ea e maica omenirii, mama femeilor, a pruncilor si a familiei.

Cand va veti simti incarcati (inca nu veti sti de ce, ci doar ca sunteti), cand veti avea acel oftat de usurare, va puteti ridica si porni mai departe. Nu mai inainte. Daca nu ati simtit prezenta acelei icoane in acea biserica nu descurajati. In Romania sunt peste 800 de schituri si manastiri, si mii de biserici de diferite culte. Va veti regasi si atunci veti intelege. Veti simti “romanul” din dumneavoastra, va veti impaca cu el, va veti elibera si veti avea putere pentru mai departe… si nu uitati ! Cand va e greu, veniti in Romania. Aici va veti gasi linistea si vindecarea.

Nu, inca nu va fac cunostinta cu adancimea credintei ortodoxe la romani. Nici un pas spre mistica. S-ar putea sa va incite dar si sa va sperie la inceput. Este un pas decisiv; nici woo-doo nu este un joc chiar daca unora le pare. Pacat ca acei care se joaca cu tehnicile woo-doo nu primesc si contraindicatiile acelui joc.

Acum, pe net si in literatura de specialitate, sunt multe abordari ale Bucurestiului. Pentru ca trebuie sa pornim si noi de undeva, altfel,… sa o facem.

Pornim de la Biserica Sf. Ciprian - Zlatari de pe Calea Victoriei.

 

Mana – Sf. Ciprian

 

                                                                Icoana facatoare de minuni

 

Aflata aproape de Cheiul raului Dambovita biserica a fost ctitorita de catre familia Cantacuzino in anul 1637 pe locul unei biserici mai vechi, din lemn. Lacasul de cult ortodox gazduieste moaste ale Sfantului Ciprian (Ciprian de Cartagena-mare magician al timpului sau) – mana Sf. Ciprian - precum si Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Odata iesiti in fata bisericii avem de ales.

In stanga se afla Muzeul National de Istorie a Romaniei

 

 

iar pe straduta imediat urmatoare vestitul restaurant “Caru` cu bere” construit intre 1875-1879.

 

 

            Aici avem din nou de ales: o cana buna de bere romaneasca la stanga sau o alta oaza de spiritualitate romaneasca – Biserica Manastirii Stavropoleus – la dreapta.

 

 

Biserica Stavropoleus a fost ctitorita intre 1722-1724 de ieromonahul grec Ioanichie.

Las pentru dumneavoastra sa descoperiti in detaliu arhitectura cladirilor bucurestene la fel de complexa ca istoria si folclorul acestui oras pe care, desigur, cei care va insotesc vi le vor fi prezentat deja. De aici, doi pasi la stanga se afla raul Dambovita (albia amenajata) iar de-a lungul ei in sus, spre parcul Unirii, putem din nou sa bem o bere la “Hanul lui Manuc” sau alegem sa mai mergem putin caci se vad constructiile timpurilor comuniste si magazinele in armonie cu acestea dar pline de marfuri din cele mai moderne pe de o parte si cladirea Palatului de Justitie in stilul Renasterii franceze, construit intre anii 1890-1895 pe celalalt mal al Dambovitei. Tot acolo, cateva zeci de metri mai jos pe Splaiul Dambovitei, straluceste impunatoare si alba o alta reprezentanta a valorilor comuniste – Palatul Parlamentului asa numit ‘Casa Poporului’ construit in anii 1990.

 

 

 De aici, inapoi, tot aproape de cheiul Dambovitei, spre podul Mihai Voda (acum un pod nou) trecem pe langa Manastirea Mihai Voda ctitorita de Voievodul Mihai Viteazul in 1589.

 

 

Nu departe, tot pe chei, mai sus de Palatul Justitiei intalnim o biserica minuscula - Sf. Spiridon Vechi. A fost construita in locul uneia din 1747 si pastreaza ultimele doua randuri din pisanie in limba araba, singura biserica cu o astfel de particularitate.

 

 

Dar asta numai daca dorim sa o luam spre stanga.

Si fiindca ne aflam la un pas de marele Parc al Unirii flancat pe de o parte de Cheiul raului Dambovita si cateva cladiri vechi din Micul Paris iar pe de alta parte de cartierele si magazinele noi si elegante din epoca comunista sa profitam si sa urcam pe Dealul Mitropoliei caci, chiar acolo, se afla Patriarhia Ortodoxa Romana. Ansamblul cladirilor constituie o bijuterie arhitectonica ctitorita intre anii 1656-1658 de catre Constantin Serban Basarab. In Biserica se afla si Moaste ale Sfantului Dumitru care, dealtfel, este ocrotitorul Bucurestiului.

 

 

 

 

 

Pentru ca am luat ca punct de plecare biserica Sf. Ciprian – Zlatari, vis-à-vis se afla Palatul CEC 

 

 

construit intre 1896 si 1900 si imediat langa, in dreapta, in spatele sculpturii “Pasare in zbor” a artistului Gheorghe Iliescu-Calinesti o mostra de supermodernism dambovitean – o cladire de birouri. La dreapta se deschide “Micul Paris” vechile strazi Lipscani, Selari, Covaci, Complexul “Curtea veche”

 

 

 

si Biserica Sf. Anton, pasajul Villacros……………

 

 

Iesim din labirintul Lipscanilor spre Bulevardul Elisabeta. Daca decidem sa pornim tot pe Calea Victoriei vom afla in drum nenumarate palate si muzee.

Dar e bine sa ne rotim cateva minute prin Piata Universitatii, zona bucuresteana de referinta strajuita de Spitalul si Biserica Coltea, Teatrul National si Hotelul Intercontinental, Universitatea Bucuresti, cladiri interesante (acum cu destinatii dintre cele mai felurite) construite intre 1906 si 1910. Ascunsa intre aceste cladiri, asa cum ii sta bine unei adevarate biserici crestine, se afla minunata Biserica Rusa construita si ea in 1906, dar al tarului Nicolae al II-lea catre credinciosii rusi de pe meleagurile noastre.

 

 

 

Ajunsi la Piata Victoriei, pe razele acestei stele bucurestene, in orice directie am lua-o, intalnim cladiri din cele mai variate si mai frumoase. Sa abordam insa soseaua Kiseleff spre Arcul de Triumf.

Mai putin aratoasa cladire a Muzeului Grigore Antipa care adaposteste colectii de mare valoare ne grabeste spre  Muzeul Taranului Roman – construit intre 1912-1941, cladire in stil neoromanesc, muzeu care adaposteste festivaluri folclorice de Sf. Ilie, de Craciun, de Pastele ortodox….

 

 

 

 

Pe latura sa dreapta se ascunde smerita Biserica Mavrogheni ctitorita in 1789 de catre boierul fanariot Nicolae Mavrogheni.

 

 

Sfiala pe care ti-o impune linistea si inlemnirea din timpul slujbei religioase dar si pictura aparte pe care e de neconceput sa incerci sa o rapesti in fragment, pe o simpla poza, va cheama sa va bucurati ochii si sufletele.

Alaturi e Scoala ……..  

Soarele se alinta pe fatada Muzeului Geologic – construit intre 1906-1908 in stil neoromanesc.

 

 

Parasim zona in care frumusetea constructiilor, a peisajului si contrastul lor cu zonele cenusii si sumbre ale blocurilor proletare iti induc felurite sentimente si, nu va lasam deocamdata sa va pierdeti in minunatul Parc Herastrau; il ocolim pentru a depune un gand pios la Obeliscul din Piata Charles de Gaulles.

 

 

Este inchinat sutelor de tineri nevinovati morti in Decembrie 1989. Datorita acelor ingeri, romanii pot acum sa vorbeasca liberi oricand, oriunde si despre orice fara sa fie vanati pentru o parere oarecare. Datorita sufletelor lor rapuse inainte de a inflori putem vorbi despre Dumnezeu. Dumnezeu sa-i ierte desi, mai mult ca sigur, erau atat de puri incat nu aveau nevoie de iertare.

Curand ajungem la Arcul de Triumf construit in 1922 pentru a celebra Proclamarea uniunii tuturor romanilor dupa primul razboi mondial, alt camp de batalie in care (parca o ironie) a fost rapusa din nou floarea romanilor acelei vremi pentru ca, treizeci de ani mai tarziu, din nou floarea acestei minunate tarisoare sa fie tarata si rapusa inca odata intr-un macel.

 

 

Cateva sute de metri spre N se afla una din bijuteriile Romaniei – Muzeul satului.

Zona se inchide cu Casa Presei Libere edificiu “comunist” construit in 1950 in care isi au acum sediul cateva dintre cele mai mari cotidiane bucurestene.

 

 

Sediul Romexpo, rareori pustiu si pata de culoare pe care o face Hotel Soffitel construit in 1993-1994 inchid si ele o frumoasa bucla din coafura numai inele a Bucurestiului pe care va invit sa-l vizitati.

            Nu uitati, ca sa intelegeti Bucurestiul nu va ajung trei zile iar pentru Romania trei saptamani sunt foarte putine.